Love

Sometimes, we can find on the net articles that are very beautiful. Like this:

We love men because they can never fake orgasms, even if they wanted to.

Because they write poems, songs, and books in our honor.

Because they never understand us, but they never give up.

Because they can see beauty in women when women have long ceased to see any beauty in themselves.

Because they come from little boys.

Because they can churn out long, intricate, Machiavellian, or incredibly complex mathematics and physics equations, but they can be comparably clueless when it comes to women.

Because they are incredible lovers and never rest until we’re happy.

Because they elevate sports to religion.

Because they’re never afraid of the dark.

Because they don’t care how they look or if they age.

Because they persevere in making and repairing things beyond their abilities, with the naïve self-assurance of the teenage boy who knew everything.

Because they never wear or dream of wearing high heels.

Because they’re always ready for sex.

Because they’re like pomegranates: lots of inedible parts, but the juicy seeds are incredibly tasty and succulent and usually exceed your expectations.

Because they’re afraid to go bald.

Because you always know what they think and they always mean what they say.

Because they love machines, tools, and implements with the same ferocity women love jewelry.

Because they go to great lengths to hide, unsuccessfully, that they are frail and human.

Because they either speak too much or not at all to that end.

Because they always finish the food on their plate.

Because they are brave in front of insects and mice.

Because a well-spoken four-year old girl can reduce them to silence, and a beautiful 25-year old can reduce them to slobbering idiots.

Because they want to be either omnivorous or ascetic, warriors or lovers, artists or generals, but nothing in-between.

Because for them there’s no such thing as too much adrenaline.

Because when all is said and done, they can’t live without us, no matter how hard they try.

Because they’re truly as simple as they claim to be.

Because they love extremes and when they go to extremes, we’re there to catch them.

Because they are tender they when they cry, and how seldom they do it.

Because what they lack in talk, they tend to make up for in action.

Because they make excellent companions when driving through rough neighborhoods or walking past dark alleys.

Because they really love their moms, and they remind us of our dads.

Because they never care what their horoscope, their mother-in-law, nor the neighbors say.

Because they don’t lie about their age, their weight, or their clothing size.

Because they have an uncanny ability to look deeply into our eyes and connect with our heart, even when we don’t want them to.

Because when we say “I love you” they ask for an explanation.

The source: here

Because when they want to and when they truly do love their girl, they can be just like in the movies.

Cronică de liceu

S-a terminat. În sfârşit!

4 ani au trecut. Îmi amintesc şi acum ziua când am dat testul pentru clasa de intensiv. Nu regret niciun moment că am ales aşa. Mi s-a întâmplat cel mai bun lucru! Cât despre colegi, pot spune că ar fi putut fi altfel, dar mai bine că s-a întâmplat aşa. La început, eram mici şi neştiutori, practic ne înţelegeam bine cu toţii. Mai târziu, lucrurile s-au schimbat şi nu mă refer la o schimbare în bine. Dintr-un prea mare orgoliu şi din dorinţa de a ieşi întotdeauna în evidenţă, unii s-au maturizat mult prea devreme în rău. Maturizarea aceasta s-a tradus în răzbunări pe prietenul/prietena cel/cea mai bun/a, în şicane făcute colegilor, plus comploturi care i-au înjosit teribil (de care nu se ştie), însă sunt atât de veneraţi în grupul lor de prieteni (pentru că ţin mereu să fie în centrul atenţiei) încât dacă lucrurile ar fi scoase la iveală, nimeni nu ar crede. Asta-i viaţa! În plus, scuzele vin prea târziu. Cu timpul, se uită, dar nu se iartă.

Profesorii. Unii jos pălăria, alţii mai bine mă abţin. Regretul meu e că profesorii cei mai capabili şi mai buni în meseria lor au fost şi cei mai vehement contestaţi. Răspunsul la întrebarea "de ce?" e mai mult decât evident. Elevii (adică acei elevi care se credeau genii) nu puteau face faţă cerinţelor minime. Aşa că, treptat, testele s-au rărit şi temele de referate/proiecte s-au înmulţit. Poate a fost bine (că au fost medii mai mari!?), poate a fost rău (fac pariu că nu se mai ştie absolut nimic din referatele acelea), a trecut, subiect încheiat. N-am înţeles niciodată lupta asta pentru medii astronomice, doar pentru a arăta că persoana în cauză este deşteaptă. Îi număr pe degetele de la o mână pe cei care au spus clar că învaţă pentru ei şi au medii mari.

Bac-ul. Un examen important care nu trebuie tratat cu nonşalanţă. 3 materii lungi, mari şi late. La română mă urmăreşte basmul. A picat şi acum patru ani, la capacitate. Acest lucru m-a făcut să exclam, în glumă, că suntem generaţia fantastică, însă abia la rezultate mi-am dat seama că am avut dreptate într-un sens nu tocmai flatant. Niciodată notele nu au fost pe merit şi niciodată nu vor fi. În sălile unde supraveghetorii au fost "permisivi", notele au fost suspect de mari. Oricum, nu mai contează şi din ziua aflării rezultatelor îmi va rămâne în cap dialogul dintre doi colegi, care din punctul de vedere al mediei din cei 4 ani de liceu, sunt diametral opuşi: "Spre deosebire de tine, care ai învăţat 4 ani, eu am învăţat jumătate de an." , "Ba nu am învăţat 4 ani!", "Se vede la medie." (media din aIXa, aXa, aXIa, aXIIa)
Important e că am luat Bac-ul. Nimeni nu va întreba de medie sau note. Ce chestie, nu!?

Cei mai revoltaţi au fost la română. Şi deşi, româna este cea mai subiectivă materie, s-au depus contestaţii. Mă gândeam, să fi învăţat la română atât de bine şi să fii atât de sigur pe ce ai scris încât să exclami că totul e o porcărie, pentru că ai luat 7 în loc de 9? Să nu mai vorbesc de faptul că la biologie s-a copiat cu memoratoarele pe bancă (relatări de la ieşire din examen) şi pentru 9,80-9,90 se depune contestaţie? Încă nu se înţelege faptul că nu contează nota, ci doar ceea ce ai în cap. Nota nu reflectă ştiinţa şi se pot da exemple cu sutele. E jenant şi din cauza felului oamenilor, ţara asta nu va ajunge niciodată la nivelul celor din vest. Păcat!

It's over now. Sper să treacă mult timp până când mă voi gândi din nou la foştii colegi. Deşi s-au păstrat aparenţele de clasă unită, încă din prima zi din clasa aIXa, am fost incompatibili.

C'est la vie!

Cel mai greu lucru...

...atunci când ai un blog e alegerea temei.
Trebuie să fie ceva ce te reprezintă. E un mesaj pe care îl transmiţi împreună cu ceea ce scrii. Printre atâtea teme, disponibile pe internet, e dificil să-ţi alegi una. Dar nu credeam că e atât de dificil!

Proverb

Un prost aruncă o piatră în lac şi 10 înţelepţi se chinuie s-o scoată.

Aşa e viaţa. N-ai (chiar n-ai!) ce să-i faci. Însă, bucuriile şi succesele îţi dau aripi, pe când răutăţile invidioşilor te fac mai puternic.

Unii, deşi ar trebui să aibă o gândire matură şi detaşată, se poartă ca nişte copii de grădiniţă care simt nevoia de atenţie. Nimic rău până aici. Când ajungi să te impui, în detrimentul unuia mai mic decât tine (având iluzia puterii) nu mai e bine deloc. Pierderea de energie e din partea lor, a celor care îşi fac griji pentru alţii.

Ceea ce uită toţi e că mai devreme sau mai târziu, vom răspunde pentru faptele comise şi vom suporta consecinţele.

Iertarea e divină, răzbunarea e arma prostului. :)

P.S.: I love you!

2009 a fost cel mai happy an of my life. Sentimentul că iubeşti şi eşti iubit la rândul tău, e unic şi incomparabil. E atât de frumos că nu vrei să-l pierzi şi câteodată simţi că e ireal ce se întâmplă cu tine.

Cu o iubire adevărată poţi trece peste orice munte ce-ţi iese în cale. Şi cel mai frumos lucru e că devii mai puternic şi legătura dintre cei 2 îndrăgostiţi se întăreşte. Este incredibil cum iubirea schimbă un om. Îl face să plutească, îl poartă pe cele mai frumoase meleaguri, îl face să simtă că nimic nu-l poate atinge. Dar la fel de bine, îl face să-şi piardă raţiunea şi să facă lucruri de care nu se simţea în stare înainte, îl face să comită greşeli. Din cauza lor te simţi prost şi ai vrea să dai timpul înapoi să le ştergi. Nu se poate, trebuie să ţi le asumi şi să-ţi spui că dacă vrei, POŢI să schimbi totul. Trebuie să ai voinţă (ceva care mie mi-a lipsit). Dacă vrei ca totul să meargă şi să fie bine, trebuie (TREBUIE!) să fii în stare să lupţi cu tine însuţi şi cu toţi ceilalţi. Acesta e de fapt adevărul. Ne complacem într-o situaţie penibilă şi nu evoluăm spre mai bine, nu pentru că nu am vrea, ci pentru că ne-am obişnuit aşa.

Dacă ai voinţă, totul se poate schimba. Mulţi se opresc la stadiul de vrut pentru că dând de greu se gândesc că poate există o cale mai simplă. Ei bine, nu există decât lupta cu tine însuţi de a fi mai bun şi de a fi altfel.

P.S.: I love you!

Postul acesta îţi este dedicat pentru că îţi mulţumesc că zi de zi eşti alături de mine, mă iubeşti şi mă accepţi aşa cum sunt. Iartă-mă pentru toate greşelile de-a lungul timpului. Îmi e de ajuns un zâmbet de-al tău pentru ca ziua mea să se schimbe radical şi doar o îmbrăţişare să mă facă să mă simt mai bine. Îţi mulţumesc că datorită ţie am cunoscut o parte a mea pe care nu mi-o cunoşteam. Eu nu cred că e o coincidenţă faptul că avem cifra 8 în comun. Nu cred că a fost o coincidenţă cifra 8 de astăzi, ci un semn. Nimic nu poate schimba trecutul, dar viitorul ne aparţine !

Don't fall in love with someone you can live with, fall in love with someone you can't live without!

Dreams

Câteodată stau şi mă gândesc cât de norocoasă sunt de fapt. Iar când văd la televizor persoane care până acum nu au avut posibilitatea de a trăi ce am trăit eu până în acest punct al vieţii, parcă mă simt prost şi mă gândesc cum ar fi fost dacă aş fi trăit într-o asemenea familie. Cu siguranţă aş fi apreciat lucrurile altfel, toate ar fi avut o altă valoare.

Mă simt norocoasă din multe puncte de vedere. Nu pot să mă plâng că n-am. Am avut şi am ce mi-am dorit. Că nu s-a întâmplat fix în momentul când am vrut, asta e, dar mă bucură că asta mi-a pus frână la răsfăţ.  Cât despre persoane, eh, fiecare pădure cu uscăturile ei. Şi bune şi rele. Daaarrr, au fost câteva persoane care şi-au pus amprenta adânc în viaţa mea. Mi s-a deschis apetitul pentru artă, muzică (mostly old music), limbi stăine, automobile şi funcţionarea lor, ştiinţe etc. Pentru asta le mulţumesc. Nu sunt multe, dar de o mare valoare. Datorită lor, now I want to improve myself. To be better and better. Şi mereu am crezut că nimic nu este imposibil. Poţi să faci orice vrei, dacă ai curaj. Bineînţeles şi timp şi bani etc etc etc.

Dar e important ce fel de persoane întâlneşti în viaţă, cum te marchează ele, ce îţi inspiră sau ce te învaţă, dacă sunt interesate sau nu ( am putea enumera mulţi factori... dar n-are rost). Mai e şi acel gram de noroc pe care oricine trebuie să-l aibă (dacă nu, şi-l fabrică ;)) ).

Păcat că multe vise frumoase ale unor copii talentaţi se opresc şi ajung să se plafoneze din cauza banilor. Sunt mulţi copilaşi în România care chiar au un talent şi multora le place muzica autentică românească şi dansul. Ţin tradiţia vie şi asta e îmbucurător. Pentru asta îi apreciez, mai ales că mulţi sunt din zonele rurale ale ţării unde nu se găseşte aşa de uşor de lucru (aici referindu-mă la părinţi). Iar copiii trebuie să-i ajute la gospodărie pe mama şi tata şi pe lângă asta, merg şi la şcoală unde au rezultate bune şi-şi mai cultivă şi talentul. Iar eu stau şi practic lenevesc la oraş, şi culmea, am mai multe posibilităţi (de studiu) ca ei. Aştia abia îndrăznesc să spere să ajungă în Bucureşti la facultate, în timp ce eu sunt sătulă de oraşul ăsta haotic şi mă gândesc să plec. E mai bine pentru mine să gândesc egoist, dar când te duci în afară şi eşti marginalizat doar pentru că ai cetăţenia română, deşi tu eşti bun pe ceea ce faci, îţi vezi de treabă ... am auzit şi eu destule de la studenţi, acum angajaţi.

Dar cum în România, the land of choice, in 2009, diferenţele dintre categoriile sociale sunt frapant de mari, visele copiilor sunt în consecinţă. I feel ashamed about that sometimes ! Dar degeaba mi-e mie ruşine ca simplu cetăţean când pe alţii îi doare (sau mai bine zis nu-i doare deloc)...

Quotes

Întotdeauna mi-au plăcut citatele. M-au inspirat, mi-au dat o stare de bine. Sunt multe care îmi plac. Câteva dintre ele:

1. Always laugh when you can. It is cheaper than medicine…
2. Count your age with friends but not with years.
3. Have the courage to live. Anyone can die.
4. In order to be someone, you must first be yourself.
5. Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. Today is a gift. That’s why we call it present.
6. Win as if you were used to it, lose as if you enjoyed it for a change.
7. It’s good to be clever, but not to show it.
8. Quitters never win, winners never quit, but those who never win and never quit are idiots.
9. Keep life simple. It’s the only way you’ll pass half of it.
10. Always be a first-rate version of yourself, instead of a second-rate version of somebody else.

….and my favourite:

A positive attitude may not solve all of your problems but it will annoy enough people to make it worth the effort.

Dacă aş fi…

…dacă aş fi o lună, aş fi Noiembrie.

…dacă aş fi o zi, aş fi Vinerea.

…dacă aş fi un moment al zilei, aş fi dimineaţa devreme / seara târziu.

…dacă aş fi un animal marin, aş fi un delfin.

…dacă aş fi o direcţie, aş fi “tot înainte”.

…dacă aş fi o virtute, aş fi dragostea.

…dacă aş fi o persoană istorică, aş fi Ludovic XIV.

…dacă aş fi o planetă, aş fi Marte.

…dacă aş fi lichid, aş fi ultima picătură de şampanie din pahar.

…dacă aş fi piatră, aş fi o piatră dintr-un râu.

…dacă aş fi o pasăre, aş fi pasărea Pheonix.

…dacă aş fi o insectă, aş fi o albină.

…dacă aş fi floare sau plantă, aş fi un trandafir.

…dacă aş fi un tip de vreme, aş fi soare cu nori.

…dacă aş fi un element al vremii, aş fi adierea vântului.

…dacă aş fi o creatură mitologică, aş fi unicorn.

…dacă aş fi un instrument muzical, aş fi o harpă.

…dacă aş fi o emoţie, aş fi bătăi de inimă necontrolate.

…dacă aş fi o acţiune, aş fi primul pas.

…dacă aş fi un sunet, vocea ta.

…dacă aş fi un element, aş fi apă şi foc.

…dacă aş fi un cântec, aş fi cântecul tău preferat/cântecul nostru.

…dacă aş fi un film, aş fi un melange între Daredevil, If only şi Step up.

…dacă aş fi un serial tv, aş fi anime-ul “Sailor Moon”.

…dacă aş fi o carte, aş fi “Dragoste ascunsă” .

…dacă aş fi un caracter fictiv, aş fi Nebunul.

…dacă aş fi un fel de mâncare, aş fi desertul.

…dacă aş fi un loc, aş fi un loc departe de ochii lumii (vezi poza).

…dacă aş fi un oraş, aş avea un pic din Dubai, Tokyo, Paris, Londra, Barcelona, Viena.

…dacă aş fi un gust, aş fi dulce-acrişor.

…dacă aş fi un miros, aş fi parfumul tău.

…dacă aş fi o culoare, aş fi culoarea ochilor tăi.

…dacă aş fi material, aş fi satinul.

…dacă aş fi un cuvânt, aş fi “zâmbeşte!” .

…dacă aş fi o parte a corpului, aş fi gâtul.

…dacă aş fi expresie a unui chip, aş fi bucuria fără margini.

…dacă aş fi o materie şcolară, aş fi o limbă străină.

…dacă aş fi un desen animat, aş fi Road Runner.

…dacă aş fi o formă, aş fi sfera.

…dacă aş fi un număr, aş fi 2,8,10 .

…dacă aş fi o maşină, aş fi un Audi R8 / Porsche CayenneS .

…dacă aş fi un mijloc de transport, aş fi ultimul metrou, gol.

…dacă aş fi un mod de a merge, aş fi mersul împreună cu tine, ţinându-ne de mână.

…dacă aş fi un element de îmbrăcăminte, aş fi rochie / eşarfă.

…See the mirror in your eyes, see the truth behind the lies…

Cele mai frumoase momente…

Care sunt cele mai frumoase momente din viaţă? Ştiu că circulă pe internet lista aceea. Personal voi adăuga şi modifica din punctele de acolo.

Cel mai frumos moment din viaţa cuiva consider că este să ştie că este iubit şi să iubească la rândul său. Aici mă refer la toate tipurile de iubire care există.

Alte momente frumoase din viaţă:

• să pleci undeva fără să ai nimic planificat. În câteva minute încropeşti un bagaj, ţi-ai luat cheile de la maşină, muzica preferată, banii şi off with you.
• să vezi apusul şi răsăritul la mare în braţele lui.
• să treci cu bine toate examenele. (şi cele pe care viaţa ţi le dă, cât şi cele teoretice, de şcoală, facultate).
• să râzi până simţi că nu mai ai aer.
• să te gândeşti la cineva şi acea persoană să te bage în seamă (pe Y! Messenger, la telefon sau chiar să-ţi apară în faţă).
• să-ţi auzi melodiile preferate la radio.
• să primeşti şi să dai un sărut.
• să-ţi tremure genunchii atunci când îl vezi chiar şi după mult timp.
• să te relaxezi în modul tău după o zi infernală.
• să râzi fără motiv.
• să cânţi tare ştiind că nu te aude nimeni, când de fapt nu e aşa (valabil şi pentru dans).
• să găseşti bani într-o haină pe care n-ai mai purtat-o demult.
• să te distrezi cu prietenii.
• să asculţi o melodie care îţi aduce aminte de cineva special din viaţa ta.
• să auzi, din întâmplare sau nu, cum cineva vorbeşte frumos despre tine, cum te laudă sau îţi ia apărarea.
• să vorbeşti cu un prieten pe care nu l-ai mai văzut de ceva vreme şi să-ţi dai seama că nu s-a schimbat deloc.
• să faci ceva nebunesc, la primul impuls şi apoi să te întrebi cum de ai putut să faci acel lucru.
• când te simţi şi te porţi iar ca un copil.
• când te ţine cineva de mână.
• când faci pe cineva să zâmbească.
• când ai un umăr pe care să plângi (şi viceversa).
• când cineva te îmbrăţişează puternic şi tu la rândul tău.
• când te simţi fericit fără motiv.
• când începi o nouă zi.

……şi lista e extrem de lungă.